Strigătul de AJUTOR al unei românce din Italia, rămasă fără job, care trăiește de o săptămână într-un parc: „Caut doar o casă și un loc de muncă”

Iuliana Luncaș, o moldoveancă în vârstă de 34 de ani, se află într-o situație disperată, ea trăind de o săptămână într-un mic parc din localitatea italiană Brandizzo, de lângă Torino.

Povestea sa de viață este marcată de vise și speranțe, dar la un moment dat a luat o întorsătură aproape tragică, relatează publicația La Voce, citată de rotalianul.com.

A ajuns în Italia în urmă cu 8 ani, plină de entuziasm și cu dorința de a construi o viață mai bună pentru ea și copilul pe care îl purta în pântece, dar a avut parte de eșec și dezamăgiri.

A trăit și a muncit în Brandizzo și Sondrio, străduindu-se să-și crească familia și să-și atingă visele, dar viața i-a rezervat provocări dureroase: separarea de partenerul său italian și de fiul lor a însemnat începutul unei perioade de instabilitate și singurătate.

Ea a căutat confort și un nou început într-o altă relație, dar și aceasta s-a încheiat prost și a rămas singură.

„M-a abandonat ca pe un câine…”, a declarat ea, cu tristețe.

Acum, fără un permis de ședere valabil, se confruntă cu dificultăți majore în găsirea unui loc de muncă și a unui adăpost, fiind prinsă în capcana vulnerabilității și a disperării. Nu este o femeie care caută milă, ci înțelegere și o oportunitate de a-și rescrie destinul în Italia

„Nu vreau nimic altceva de la Italia. Caut doar o casă și un loc de muncă”, a mai spus ea.

Tânăra moldoveancă s-a adresat unei organizații care asistă femeile în dificultate, dar, din nefericire, nu a primit răspunsul sperat, amplificându-i sentimentul de izolare și neajutorare.

Situația Iulianei pune în lumină deficiențele sistemului și nevoia de empatie și acțiune socială în sprijinul celor aflați în situații limită.

Tânăra nu este doar o victimă a circumstanțelor, ci un simbol al nevoii de solidaritate și umanitate într-o lume adesea indiferentă la suferința celuilalt.